Sunt atatea momente frumoase in viata...si locuri de vazut...si "lucruri" de facut...
Voi aveti timp sa le spuneti sau sa le faceti pe toate? Uneori rasfoiesc fotografiile facute de altii (prieteni, cunostinte sau chiar necunoscuti), de prin lume sau chiar din Romania si ma intreb ei cum pot sa mearga peste tot si sa vada atatea...? Insa fiecare face ceea ce si-a propus intr-o anumita ordine, dar uneori ma intreb daca toate - pe care le "cladim" chiar merita atata efort si sacrificii...
Odata ce ti-ai ales un drum in viata (sau poate ca nici nu am avut parte de liberul arbitru), se intampla lucrurile intr-o anumita ordine si vin toate cu un scop!
De multe ori ma gandesc: "oare ce ar fi sa ma intalnesc acum cu X?", sau "ce ar fi sa ma sune nu stiu cine"...si chiar asa se intampla in secunda umatoare...sunt lucruri foarte ciudate; ni se intampla tuturor? Nu stiu ce sa zic...

prima postare

Atatea chestii noi am invatat si invat in continuare alaturi de galushca mea Ianis care are 6 luni si 3 saptamani de cand Barza l-a ratacit aici in Bucuresti...nu stiu ce a fost in capul meu sa cred ca a creste un copil in 2 e atat de usor... adica doar mami si tati... dar nici ca ma dau batuta, oricat de teribil ar fi!
Ei bine, dragi mamici si tatici proaspeti: mult curaj si prea multa rabdare va doresc! Ca mie copilul mi-a ocupat si timpul in care dormeam, mancam, ma plimbam si mai ales... timpul pentru mine si doar pentru mine; si iata ca am ajuns pana aici n-am patit nimic, decat ca mi-a albit numa' un fir de par :)) (ceea ce nu e rau deloc), sunt inca intreaga la cap si mai ales ca sunt atat de responsabila incat inca nu am uitat copilul pana acum in vreun hipermarket asa cum am mai auzit la alte mamici prea responsabile ce sunt:(